Nu ști ce ai,până nu-l pierzi.

     Era o zi frumoasă de primăvară ,ei se plimbau pe marginea căii ferate ,ascultând muzică ,nu auzeau nimic în jur decât pe ei înșiși. Erau certați din nou...venise ora în care trebuia să vină un tren...nu au auzit și nici nu au simțit nimic . Niciun fel de semnalizare nu a mers ...El a văzut lumina farurilor și a reusit sa se ferească ,dar tocmai se gândea că dacă ea va murii îi va fi mai bine ...iată că ea e moartă ,iar el acum își regretă zilele în care a supărat-o și mai ales ca nu și-a cerut scuze la momentul potrivit.
      Dar așa e în viață... nu ști ce ai ca să-l prețuiești căt e lângă tine ,până nu-l pierzi.
   Prețuiește-i pe cei din jurul tău.